În ultima perioadă, în Republica Moldova se discută tot mai insistent despre limitarea sau chiar interzicerea accesului minorilor la rețelele sociale. La prima vedere, cifrele par să susțină ideea: peste 70% dintre părinți sunt de acord cu restricțiile, din dorința firească de a-și proteja copiii de anxietate, bullying sau conținut nepotrivit.
Totuși, înainte de a copia mecanic modelul Australiei — unde minorilor sub 16 ani li s-a interzis accesul la platforme precum Facebook, Instagram sau TikTok — ar trebui să ne întrebăm sincer: rezolvăm problema sau doar o ascundem sub preș?
O analiză recentă publicată de The Economist trage un serios semnal de alarmă:
„Don’t ban teenagers from social media. Restrictions would do more harm than good”
(Nu interziceți adolescenților accesul la rețelele sociale. Restricțiile ar face mai mult rău decât bine.)
De ce? Pentru că această „soluție simplistă”, îmbrățișată rapid de unii politicieni dornici de capital electoral, nu se bazează pe o analiză serioasă a riscurilor, costurilor și eficienței reale.
Experiența Australiei arată deja primele probleme:
- interdicțiile sunt greu de aplicat și ușor de ocolit;
- adolescenții migrează spre platforme obscure, mai periculoase;
- cyberbullying-ul nu dispare, ci se mută pe aplicații de mesagerie sau jocuri online;
- copiii care „încalcă regula” devin mai puțin dispuși să ceară ajutorul adulților;
- problemele sunt doar amânate până la 16 ani, când accesul devine brusc și necontrolat;
- părinții și statul ajung la o falsă senzație de siguranță.
Mai grav, susținătorii interdicțiilor ignoră beneficiile reale ale rețelelor sociale. Pentru mulți copii — din localități mici, din medii izolate sau pentru cei care se simt diferiți — acestea sunt o fereastră spre lume, o sursă de informare, comunicare, sprijin și sentiment de apartenență.
Scoși de pe rețelele sociale, adolescenții nu vor începe automat să citească mai mult sau să alerge afară. Cel mai probabil, vor petrece și mai mult timp în fața televizorului, pe jocuri video sau pe platforme de streaming.
𝐂𝐞 𝐚𝐫 𝐭𝐫𝐞𝐛𝐮𝐢𝐟ă𝐜𝐮𝐭?
Suntem o țară mică, cu resurse limitate. Nu ne putem permite un nou experiment social eșuat. În locul interdicțiilor simpliste — care pot fi ocolite oricum cu un simplu VPN — avem nevoie de politici publice inteligente, bazate pe cercetare, date reale și educație digitală.
Copiii noștri au dreptul să trăiască în lumea de azi, chiar dacă unii politicieni nu ezită să transforme grija părintească într-un instrument de manipulare politică.