Timp de ani de zile am activat în cadrul Academiei de Administrare Publică, implicându-mă nu doar în activități didactice și administrative, ci și în procesele de reformare a administrației publice din Moldova. Această experiență îmi permite să spun clar: noua concepție prezentată astăzi este ruptă de realitatea moldovenească și lipsită de soluții reale pentru problemele cronice ale sistemului.

Mai mult, narativele folosite de autorii conceptului de reformă a administrației publice locale par să fi preluat, fără nicio inovație, aceleași idei și argumente folosite anterior de „reformatorii” din educație. Asemănările sunt atât de izbitoare, încât ne conving încă o dată că aceste inițiative, care distrug satele Moldovei, sunt redactate în aceleași laboratoare de „expertiză”, de aceiași autori și cu o agendă similară, doar ambalate diferit.

• Se folosesc aceleași cuvinte frumoase: „optimizare”, „modernizare”, „digitalizare”, „debirocratizare” sau „bune practici europene”. 
• Se propun aceleași măsuri controversate: comasări, amalgamări, reorganizări și promisiuni deșarte despre servicii mai bune, salarii mai mari pentru funcționari și atragerea tinerilor în sistem. 

Dincolo de acest ambalaj sclipitor, reformele par mai degrabă experimente toxice decât soluții sustenabile.

Realitatea din spatele graficelelor colorate din rapoartele oficiale:

• Distrugerea satului – Comasările școlare și ale primăriilor condamnă localitățile la dispariție.
• Subfinanțare mascată – „Optimizarea” este un paravan pentru lipsa de fonduri și dorința de control politic a instituțiilor.
• Demotivarea oamenilor – Resursele umane din sistem sunt epuizate, ignorate și lipsite de perspective reale.
•  Reciclarea promisiunilor – Aceleași promisiuni se reciclează la fiecare patru ani, fără rezultate palpabile pentru cetățeni.

Aceste reforme „din același ou” nu ajută comunitățile, ci servesc interese politice. Dacă scopul este doar reducerea costurilor și centralizarea puterii, atunci nu vorbim despre reformă, ci despre un regres mascat, cu efecte devastatoare asupra democrației și dezvoltării rurale.

Întrebarea rămâne: pentru cine se fac aceste reforme?

Vor crește atractivitatea satelor unde au fost lichidate școlile, iar acum urmează primăriile?

Vor reuși aceste măsuri să rețină tinerii în sate sau, dimpotrivă, îi vor alunga definitiv?

Se vor simți moldovenii în siguranță să investească și să trăiască în localități rămase fără primărie și școală?

P.S.: Școlile au fost „optimizate”, primăriile sunt „amalgamate”. Interesant este că, la origine, termenul descrie procesul de extragere a metalelor prețioase cu ajutorul mercurului. În mod simbolic, această reformă are un caracter la fel de toxic: asemenea mercurului, va „extrage” locuitorii din sate, lăsând în urmă localități pustii.